joi, 26 februarie 2015

Aş trăi o mie de ani!

Cine mai simte la fel? Fac un club?
Atât de mult îmi place să trăiesc, că aş trăi o mie de ani! Mă trezesc adesea spunându-mi asta în gând. 
Viaţa este fascinantă într-un milion de moduri. De la primul scâncet din momentul naşterii, ba chiar de mai devreme, din actul creaţiei, şi până la momentul final când, după minunata aventură, închidem ochii şi ne lăsăm spiritul să se întoarcă acasă.
M-am tot gândit. Oricât de urâtă şi de grea ar fi viaţa, aşa cum poate părea uneori, există un sens şi o lecţie în toate. Când reuşim să le vedem, atunci totul capătă altă faţă, în altă lumină. 
Şi eu am învăţat o "şmecherie" - de câte ori mă întâlnesc cu o situaţie dificilă, o întreb ce vrea să mă înveţe, în ce fel vrea să mă ajute să devin mai bună? Bine, asta după ce plâng bine şi mă simt fără speranţă şi complet deznădăjduită.
Dar în acest mod, am ajuns să mă bucur chiar şi de momentele mele de deznădejde, pentru că am învăţat că, uneori, ca să ajungi sus, trebuie mai întâi să vezi cum e jos, în întuneric.
Astfel soarele care iese mereu după fiecare ploaie a căpătat un nou înţeles pentru mine şi o valoare infinit mai mare.

Cea mai mare parte din viaţă am fugit de suferinţă, am căutat mereu doar bucuria, soarele, lumina - toate aspectele pozitive. Cred că aşa facem toţi. Dar a venit momentul în care am realizat că un traseu aşa liniar mă face să fiu la fel - liniară! Or, eu sunt toată o flacără şi un zbucium! Cum să fiu liniară? Am nevoie să ard ca un foc mistuitor şi să curg ca un râu învolburat, să mă transform, să experimentez, să vibrez, să SIMT! Da, să simt viaţa în toate culorile ei. 
Orice experienţă negativă mă dărâma, în aparenţă, până ce am descoperit că, de fapt, aceste experienţe sunt cele care mă împing spre nivelul următor. 
E ca un joc! Am mai zis-o! Un joc care funcţionează după anumite legi  şi în care, odată înţelese şi asimilate lecţiile de la un nivel, treci la următorul. Unde e şi mai greu, evident, dar şi priveliştea este nepreţuită. 

Nu am o reţetă pentru fascinaţia aceasta legată de trăit. Dar dacă ar fi să scriu una ar suna cam aşa:
  • Schimbă perspectiva - priveşte o situaţie din cât mai multe unghiuri posibile. La un moment dat vei găsi unul din care să înţelegi ce vrea să-ţi spună şi în ce fel te dezvoltă acea situaţie. 
  • Antrenează-ţi mintea pentru întrebări. Fii curios! Cum?, De ce?, În ce mod?, Când?, Unde?, Ce învăţ de-aici? etc. Copiii sunt tare pricepuţi la asta, învaţă de la ei.
  • Fii prezent! Închide ochii şi simte-ţi corpul - mâinile, picioarele, abdomenul, inima bătând, ochii. Deschide-i şi priveşte-te! Ce fiinţă minunată poţi fi! Uită-te în jurul tău! E soare? Bucură-te de lumina lui! Opreşte-te din nebunia şi agitaţia de zi cu zi, stai locului şi lasă soarele să te iubească. Plouă? Opreşte-te din nou şi adu-ţi aminte de puterea creatoare a apei şi cum fără apă nu ar exista nimic din universul miraculos în care trăim. Copiii râd, păsărelele ciripesc, inima ta bate, anotimpurile se transformă la nesfârşit într-un proces fascinant, tu nu mai eşti cel de ieri, ci o versiune mai bună şi mâine vei fi una şi mai bună! Bucură-te că eşti. Fii! Fii prezent în tine şi în universul din acest moment!
  • Fă ce-ţi place! - caută să faci în fiecare zi ceva din ceea ce-ţi bucură sufletul. Nu lăsa o zi să treacă fără să te hrăneşti cu bucurii pentru spirit. 
  • Râzi! Râzi! Râzi! Mult, cu poftă, cu gura până la urechi, fără jenă, tare, din tot sufletul. Râzi!
  • Fii recunoscător!  Pentru tot ceea ce vine înspre tine, indiferent de nuanţă. Totul are un sens şi toate vin să te crească mare şi frumos. Bucură-te de ele, bune sau rele. Mulţumeşte că Cineva s-a gândit să-ţi ofere un nou prilej de a evolua. 
  • Mănâncă, dormi, mişcă-te! - la cursul de astrologie aceste activităţi, în aparenţă banale, au căpătat o altă lumină. Să te preocupi de ele, înseamnă să-ţi respecţi soarele, fiinţa. Te hrăneşti cât trebuie şi cum trebuie, dormi suficient, îţi respecţi corpul, îi asculţi nevoile? Dacă nu respecţi fundaţia, temelia, cum oare să ridici construcţii durabile şi sănătoase?
  • Antrenează-te pentru ce-i mai rău! Samuraii se pregăteau întreaga viaţă pentru momentul în care îşi vor înfrunta moartea. O moarte lipsită de onoare putea şterge cu buretele o întreagă viaţă plină de fapte onorabile. Nu pentru moarte m-am antrenat, dar atunci când am fost pusă în situaţii de a alege, am făcut mereu acest exerciţiu - ce se poate întâmpla în cel mai rău caz? Şi atunci când cel mai rău caz era unul pe care consideram că-l pot gestiona, făceam pasul, saltul în gol! Niciodată nu s-a întâmplat ce-i mai rău!
Acestea vin din experienţa mea, dar fiecare are drumul lui şi fiecare are de experimentat propria călătorie, cu ale sale descoperiri.
Eu atât vă zic: e păcat să lăsăm minunata asta de viaţă să treacă pe lângă noi în timp ce noi suntem preocupaţi cu alte planuri, vorba lui Lennon.

Şi vorba lui Adrian Pintea:



Poza am luat-o de-aici