vineri, 10 octombrie 2014

Femeia puternică din spatele bărbatului puternic...


...it's a total bullshit! Pardon my french! 
M-am trezit în această dimineaţă în mijlocul unui exerciţiu de conştientizare. Da, ştiu, tot fac asta de ceva vreme şi nu se mai termină. Tot îmi amintesc situaţii trăite, oameni, emoţii şi mă trezesc că le iau şi încep să mă uit la ele şi să văd şi un alt sens decît cel pe care l-am dat iniţial. Şi învăţ atît de multe lucruri noi despre mine şi despre viaţă, că nu mă pot abţine.
Aşadar, mă gîndeam la relaţii, cele dintre femei şi bărbaţi şi au început să vină ca tăvălugul peste mine tot felul de zicale de genul "în spatele unui bărbat puternic stă o femeie (şi mai) puternică" sau una pe care am auzit-o adesea de la multe femei "într-o familie, femeia e cea care conduce cu adevărat, ea gestionează totul, ea ia deciziile; bărbaţii sunt aşa, degeaba" sau "bărbaţii sunt doar pentru procrearea speciei" şi multe alte asemenea.
Plus modelele preluate din familie şi de aiurea cu mama ca figură dominantă care gestionează aproape toate activităţile casei şi tata care lipseşte mai tot timpul pentru că e la muncă, preocupat să aducă bani şi cînd e acasă e prea obosit ca să mai fie şi tată sau bărbat sau orice alt rol. Şi mai este şi certat pentru asta.
Şi uite-aşa creşti cu ideile acestea în cap şi te trezeşti într-o zi plină de indiferenţă superioară, pentru că tu ştii că eşti femeia puternică din spatele bărbatului puternic pe care toată lumea îl valorizează, mai puţin tu. Pentru că tu ştii că fără tine, ar fi nimic. Aşa ai fost învăţată. Noroc că Dumnezeu te-a înzestrat cu ceva minte în plus, suficientă cît să începi să te întrebi: Şi dacă nu e chiar aşa? Dacă, de fapt, nu e despre mine sau despre celălalt, ci e vorba despre relaţia noastră şi despre ce putem fi împreună? Dacă am înceta să mai căutăm toate defectele, tot ceea ce nu ştie şi nu poate celălalt şi am începe să vedem la ce suntem buni fiecare şi cum putem face să amplificăm înzestrările noastre, astfel încît să devenim UNUL, aducînd împreună talentele noastre?
Poate un bărbat nu va şti niciodată să aşeze la fel de bine ca tine hainele în dulap, dar cu siguranţă va şti să-i înveţe să joace fotbal pe copii. Poate nu va învăţa niciodată să gătească, dar sigur va deveni priceput la a face cumpărăturile rapid şi eficient. Poate nu e cel mai tandru om din lume, dar poate avea un simţ al umorului care te dă pe spate...şi poţi tu să fii cea tandră. Poate nu e aşa bun la comunicare, dar are o minte strălucită şi te ajută să găseşti soluţii cînd eşti în impas.
Cred că despre asta e vorba, despre faptul că fiecare dintre noi avem înzestrările noastre, talentele noastre (de femeie sau de bărbat) şi astfel suntem complementari. Nici unul nu e supus celuilalt, nici unul superior. Este un parteneriat şi cheia este să ne recunoaştem mai degraba calităţile, decît defectele, unul celuilalt, să le acceptăm şi să le valorificăm, punîndu-le să lucreze împreună. Mai mult, ne putem întreba "În ce fel pot eu să contribui acolo unde lui nu-i vine uşor?"
Cred că am înţeles totul greşit pînă acum. Nu e vorba de care pe care, cine e mai puternic, cine e mai frumos, cine e mai deştept, cine e mai rezistent, etc. E despre cum gingăşia femeii se sprijină pe puterea bărbatului şi despre cum agresivitatea lui se temperează prin blîndeţea ei. 
Cîtă energie se pierde în încercarea noastră, a fetelor, de a vrea să fim ca ei, ca bărbaţii şi cîte frustrări şi cît de mult ne pierdem pe noi, înşine, în toată această luptă. Şi cîtă energie risipim atunci cînd vrem să-i facem să fie cum vrem noi şi ce mult suferim cînd nu ne iese. Şi iar ne frustrăm şi nu înţelegem decît că nu ne iubesc, pentru că nu vor să se schimbe pentru noi. O, Doamne! Şi cît de oarbe suntem în astfel de momente. E ca şi cum am vrea să îndoim oţelul cu mîinile goale. 
În concluzie, cred că dacă ne eram autosuficiente, Dumnezeu ne crea doar pe noi şi ne dădea şi oglinzi ca să vedem ce minunate şi puternice suntem.
În schimb, îi avem şi pe minunaţii de bărbaţi de lîngă noi, la fel de frumoşi şi de talentaţi ca şi noi, doar că în alt mod. Provocarea e să vedeţi în care?
Dacă aţi crescut cu tipare de genul femeii puternice din spatele bărbatului puternic, vă provoc să vă luaţi răgazul să vă priviţi relaţia şi partenerul, să eliminaţi înţelegeţi toate reproşurile şi nemulţumirile şi să vă regăsiţi în întregul pe care îl formaţi, completîndu-vă unul pe altul. 
Cred că viitorul nu va fi nici al bărbaţilor, nici al femeilor, ci al echilibrului şi armoniei dintre ei.


Lumină şi iubire!