marți, 8 aprilie 2014

Am ales Waldorf!

Da, am ales să-i înscriem pe copii la Waldorf. Şi sunt extrem de fericită că de la toamnă Ştefan va merge la şcoală şi Ilinca la grădiniţă la Liceul Waldorf.

Sursa foto: aici
Această alegere ne-a preocupat de multă vreme şi s-a accentuat în timp mai ales când lucrurile s-au precipitat şi au mai izbucnit mici "scandaluri" prin şcolile tradiţionale româneşti.
Însă dorinţa mea de a alege altfel de pedagogie pentru copiii noştri a prins rădăcini cu mult timp în urmă, încă de pe vremea când l-am descoperit pe Thomas Gordon cu al său Manual al părinţilor eficace. Atunci a fost prima trezire. Apoi au urmat nenumărate evenimente printre care experienţe foarte utile şi practice cum a fost întâlnirea cu Monica Reu şi cursul ei de comunicare non-violentă şi apoi întâlnirea cu Alfie Khon şi Parentingul necondiţionat.

Cu fiecare descoperire făcută mi-am întărit tot mai tare dorinţa de a merge în altă direcţie în ceea ce priveşte alegerea şcolii şi a grădiniţei pentru copii.
Aşa că am tot căutat până am ajuns la Waldorf. În ianuarie am descoperit "întâmplător" pe net că se ţine un curs de introducere în pedagogia W la liceul din Cluj pentru cadrele didactice. Am ştiut că vreau sa fiu acolo şi că voi fi. Am scris, am întrebat, am aşteptat şi în final a venit răspunsul mult aşteptat.
A fost revelator pentru că la curs puţinele informaţii pe care le aveam de dinainte s-au reunit într-un întreg minunat şi am fost foarte fericită să descopăr cum totul se încheagă într-o armonie perfectă.



Cu atât mai mult mi-a umplut sufletul de bucurie cu cât am aflat cât sunt de talentată la pictură şi la modelaj în lut. Asta după ce am trăit o viaţă cu convingerea fermă că sunt antitalent la anumite categorii şi că acum a fost prima dată în viaţă când am pus mâna pe lut şi i-am dat formă. Şi ce formă!


Opera finală realizată împreună cu încă două colege

Minunaţii dascăli cu care am făcut cursurile ne-au arătat că toţi ne naştem inzestraţi, toţi avem talente neexplorate care stau ascunse în noi şi aşteaptă să fie aduse la lumină şi să ne umple viaţa de frumos şi de iubire.
Asta e ceea ce mă încântă cel mai mult la pedagogia Waldorf - abordarea Omului ca Întreg. Pentru că venim aici în această lume întregi. Şi înzestraţi cu tot ceea ce avem nevoie să atingem stelele, dacă asta ne dorim.
Însă sistemele tradiţionale, începând chiar cu modelele şi tiparele perpetuate în familie, ne abordează ca fiind fie incompleţi şi încep să ne "înveţe" frici de care nu avem nevoie chiar din primele momente ale vieţii când suntem îndepărtaţi de sânul mamei ca să "învăţăm" independenţa, fie având unele însuşiri care nu ne sunt necesare (năravuri) şi atunci începe "dezvăţarea" tot prin îndepărtarea de lângă mamă în prima fază. Acestea sunt începuturile, dar procesul se întinde pe toată perioada de educaţie şi aceasta e destul de lungă.
Ajungi apoi adult şi mergi la cursuri de dezvoltare personală ca să cauţi răspunsuri pentru neajunsurile tale.
Aş vrea să se înţeleagă că am fost şi eu acolo, am practicat şi eu disciplinarea, am avut scăunel de pedeapsă la 1 an jumate al copilului, am privat copilul de mângâiere şi de alint ca să nu se înveţe cu nărav şi să devină obraznic. O, Doamne! Câtă suferinţă şi pentru mine şi pentru copil.
Sunt recunoscătoare că am descoperit că se poate şi altfel înainte de al doilea bebe.
Revenind la Waldorf, am simţit că abordarea lor este cea mai apropiată de ceea ce îmi doresc - ghidare fără îngrădire astfel încât copilul să aibă libertatea de a se descoperi singur şi de a evolua într-un fel în care să aibă conştiinţa sa ca întreg şi ca fiinţă înzestrată pe toate planurile. Am mai scris şi altădată că-mi doresc pentru copii  libertate.
La baza pedagogiei Waldorf stă antroposofia lui Rudolf Steiner - aici puteţi găsi mai multe răspunsuri legate de acest sistem alternativ de educaţie. Atenţe - sistemul este de stat în România aşa că e accesibil tuturor.
Ce mă mai bucură este şi faptul că liceul din Cluj arată minunat şi este poziţionat pe "acoperişul lumii" - un deal care oferă o privelişte minunată, numai bună să-ţi facă imaginaţa să vibreze.



Apropo, cine doreşte poate organiza aici petreceri pentru ziua copilului sau alte evenimente de genul cursurilor, conferinţelor, târguri, etc. Au o sala generoasă (70 locuri) pentru asta şi pun la dispoziţie şi curtea care este un adevărat "adventure park" pentru copii. Nici nu trebuie animator de petrecere - e suficient sa fie lăsaţi în curte. Merită să întrebaţi, în cazul în care doriţi un loc original de făcut petrecere.

Acesta este un alt motiv pentru care m-am îndrăgostit de Waldorf - felul în care se îngrijesc să menţină o relaţie vie şi sănătoasă a copiilor cu natura. Ceea ce vedeţi în curtea liceului sunt construcţii ridicate de copii de clasa a 3-a. Am rămas uimită când am aflat, eu mă gândeam că probabil cei de la liceu au fost meşterii.
E de ajuns să mergeţi acolo să urmăriţi cum îşi petrec copiii după-amiezele jucându-se liber afară, la aer. Veţi înţelege despre ce vorbesc.

Am vrut să împărtăşesc bucuria mea; mai multe mai povestesc la toamnă, după ce începem să şi mergem acolo la şcoală.

Zile senine cu iubire şi lumină!