miercuri, 25 aprilie 2012

În ţara minunilor

Am revenit! Aşa este - a trecut multă vreme şi am ratat multe ocazii de a vă saluta dar mă revanşez eu!
Am avut o vacanţă de Paşte fabuloasă, ca o poveste şi vreau să v-o împărtăşesc şi vouă.
Ne-am văzut şi revăzut cu prieteni dragi, cu cei de-acasă de la Iaşi, am vizitat locuri noi şi locuri de care ne era dor, ne-am bucurat în aceeaşă măsură de zilele cu soare ca şi de cele cu ploaie.

Am reuşit şi să bucătăresc peste aşteptările mele, dar am avut doi copii cuminţi şi un soţ mai mult decât minunat, am reuşit şi să merg la slujba de Înviere să-mi umplu sufletul de lumină şi de miros proapăt de primăvară cu parfum de ploaie şi de pomi înfloriţi. Am lenevit pe canapea şi ne-am uitat la filme dar am fost şi în plimbări lungi prin soare sau prin ploaie.

A doua zi de Paşte am vizitat cetatea din Alba-Iulia dar acesta a fost doar pretextul de a mă vedea cu draga mea prietenă Iulia cu care mi-am împărtăşit viaţa prin telefon vreme de aproape patru ani fără să ne vedem decât acum!

















A fost o zi de vis. Totul a decurs atât de firesc de parcă ne întâlneam de o mie de ani dimineaţa la cafea. Iar băieţii noştri au fost prieteni din prima clipă! Totul a fost învăluit ca o îmbrăţişare de lumina caldă şi prietenoasă a soarelui de primăvară ... după atâtea ploi, nici că se potrivea mai bine.






















Apoi am mers ACASĂ! Acasă la Iaşi unde ne aşteptau bunicii, prietenii de-acolo, naşii şi toţi cei dragi ai noştri.
Ne-am odihnit (eu când merg acasă îmi iau vacanţă - mama se ocupă de toate, inclusiv de copii), ne-am plimbat, am fost la Izvorul Tămăduirii, adică la cimitir la tataia al nostru şi apoi acasă la mamaia la Heleşteni, undeva lângă Ruginoasa, Iaşi.






















Cu toată emoţia m-am bucurat de aerul curat de ţară îmbibat cu toate aromele copilăriei mele, de cerul care parcă nicăieri nu e mai curat şi luminos ca acolo, de verdele crud de primăvară, de grădina bunicilor în care am copilărit şi în care îmi reîncarc mereu bateriile.

























Când simt că mi-e greu şi am nevoie de energizare, închid ochii şi acesta e primul loc care îmi apare în gând - grădina bunicilor mei!


















Am vizitat şi copăceii plantaţi acum trei ani, am povestit şi cu căţeii - ne-am bucurat de tot şi de toate. Am plecat cu sufletul plin dar şi cu regretul că de-acum voi ajunge mult mai rar pe-acolo.

Apoi am fost la Iaşi unde ne-am revăzut cu prietenii dragi "de la bloc" şi unde Ştefan şi-a îmbrăţişat cu dor băieţii lui!
Totul a fost plin de emoţii, zâmbete, cozonac delicios şi îmbrăţişări calde!






















Am fost şi la petrecere la botezul lui Bogdan-Andrei, o minune de copil mult aşteptat şi dorit! A fost frumos - scurt dar intens!



















După Iaşi a urmat Botoşani unde ne-am văzut cu bunicii şi cu unchiul Gabi şi mătuşica Anisia dar nu avem poze, din păcate!

Pe drumul de întoarcere am primit în dar cel mai frumos curcubeu văzut vreodată care a venit ca o fundiţă pe un cadou sau ca cireaşa de pe tort :)

















A fost ca o poveste dar mai mult decât atât a fost ca o călătorie iniţiatică pentru noi ca familie!
Am învăţat, deşi ştiam, că lucrurile şi oamenii capătă altă valoare - devin mai preţioşi - atunci când sunt departe, când nu te poţi bucura în fiecare zi de ei!
Am învăţat că asta este ceea ce contează - familia, prietenii, momentele unice petrecute împreună şi că ar trebui să ne bucurăm conştient de aceste daruri minunate!
Am învăţat că, indiferent unde ne duc drumurile vieţii, mereu ne vom întoarce la origini şi ne vom hrăni cu seva copilăriei!
Am învăţat să ... dansez în ploaie!

Am fost în ţara minunilor!