sâmbătă, 8 septembrie 2012

Drumul spre reuşită e pavat cu beneficii


Am revenit! Ştiu, a trecut multă vreme! Între timp a fost vară, soare, mare, prieteni, familie, dietă, caniculă ... a fost vacanţa mare!
Astăzi m-am gândit că e timpul să revin şi eu pe blog, nu de alta dar să nu ies absentă la numărătoarea bobocilor de toamnă.

Tot astăzi am fost la o întrevedere pentru reluarea activităţii profesionale şi de dimineaţă eram tare emoţionată şi îmi tremura stomacul şi îmi era de-a dreptul frică. Pauza pe care am făcut-o a fost destul de lungă şi în tot acest timp am acumulat nenumărate temeri care mi-au măcinat încrederea în abilităţile mele de profesionist şi mi-au tăiat curajul şi ambiţia care altădată mă făceau să iau decizii fără ezitare.

sâmbătă, 14 iulie 2012

Parcul etnografic Romulus Vuia



Îmi plac muzeele cu orice specific dar cel mai mult îmi plac cele etnografice, ale ţăranului român. De câte ori le vizitez e ca şi cum m-aş întoarce la bunicii mei în curte şi aş regăsi ba un plug odihnindu-se în aşteptarea momentului când va muşca cu poftă din ţarină tras de un cal puternic, ba un car lăsat la umbra merilor, numai bun să stai tolănit în el şi să dai forme norilor graşi şi albi ca zăpada ce trec grăbiţi mânaţi de vântul jucăuş de vară, sau un ham pentru cal pe care ţâncii abia aşteaptă să-l dea jos din cui, să-i ajute bunicului la înhămat şi s-o ia la drum pe câmpuri pe unde este "de treabă".
Am copilărit la ţară şi să vizitez un muzeu al ţăranului român e ca şi cum aş fi din nou copil.

vineri, 6 iulie 2012

Libertatea - cel mai de preţ dar




















"Libertatea, gustată de mic copil, este viaţa însăşi!" - Barbu Ştefănescu Delavrancea

Nu am găsit un citat care să exprime mai bine ceea ce-mi doresc pentru copiii mei.

La un curs la care am participat, am povestit la un moment dat despre băiatul meu şi despre cât de disciplinat este pentru că EU am avut grijă să fie aşa - ştiam cele mai bune metode - reguli, pedepse, recompense. Trainerul care ţinea cursul mi-a replicat atunci: "O să vezi tu cum îţi va scoate ochii când va fi mare că l-ai făcut să stea în rând şi n-a avut curaj de mai mult!"

Am auzit odată la radio, într-o emisiune în care se discuta despre educaţia copiilor, un domn care spunea că cel mai greu i-a fost să-şi lase copiii să fie liberi - liberi să experimenteze, liberi să ia decizii, liberi să greşească, liberi să cadă şi să se ridice - dar că a înţeles că acesta este rolul lui de tată şi a învăţat în timp să o facă.

Am primit mai demult un link care mi-a zdruncinat din nou credinţa că tot ce făceam e bine.
Şcolile distrug creativitatea - Sir Ken Robinson

Altădată am descoperit povestioara asta Floarea roşie cu tulpină verde şi am fost cu adevărat şocată şi tristă când pe panoul cu lucrările copiilor de la grădiniţă am descoperit o mare de flori roşii cu tulpini verzi - una era a fiului meu.

Există o teorie care spune că la naştere toţi avem 90% şanse să fim genii, la 18 ani, după ce am trecut prin procesul de educaţie, ne mai rămân 15% şanse să fim geniali.

Acestea sunt câteva din momentele cheie din procesul meu de "iluminare" care m-au făcut să încep să mă întreb: Este bine ceea ce fac? Asta îmi doresc pentru copiii mei? Ce pot să fac să fie altfel? Cum pot să fac?

Astfel am ajuns să învăţ să mă dau la o parte şi să-mi las copiii să fie liberi, atât de liberi cît pot fi într-o lume plină de constrângeri şi tipare adânc înrădăcinate.

Am învăţat că nici un copil nu e prea mic ca să poată face sau înţelege ceva, am învăţat că orice copil poate găsi singur soluţii la problemele sale dacă i se dă această şansă, am învăţat că dacă faci lucruri în locul lui nu înseamnă că-l ajuţi ci că-l privezi de şansa de a învăţa şi de a trăi pe propria piele, am învăţat că dacă-l înveţi să stea în rând, va sta în rând până la urmă şi va rata astfel şansa vieţii lui - aceea de a trăi!

Cel mai greu este să-ţi dai seama că nu e dreptul tău să decizi cine este copilul tău şi ce trebuie să facă. Cel mai greu este să faci un pas în spate, să devii observator şi să fii acolo atunci când are nevoie de tine. Cel mai greu este să descoperi că el trebuie să trăiască pentru el, nu pentru tine! Cel mai greu este să-l laşi să fie liber!

Copiii voştri nu sunt ai voştri.
Sunt fii şi fiice ale Vieţii care tânjeşte chiar după ea însăşi.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
şi chiar de sunt cu voi, ei nu vă aparţin.
Le puteti dărui dragostea voastră, dar nu şi gândul vostru.
Căci ei au propriul lor gând.
Le puteţi găzdui trupurile, dar nu şi sufletele,
Căci sufletele lor sunt găzduite în casa zilei care va să vie, pe care voi nici chiar în vis nu o puteţi cunoaşte.
Vă puteţi strădui să fiţi ca ei, dar să nu căutaţi a-i face pe ei asemeni vouă.
Căci viaţa nu merge înapoi şi nici nu se împotmoleşte în ziua ce a trecut .
Voi sunteţi arcuri, iar ei săgeţile însufleţite pe care le trimiteţi înainte.
Arcaşul ocheşte ţinta în nemărginire şi vă înconvoaie cu puterea sa pentru ca ale Lui săgeţi să zboare cu iuţeala în depărtări.
Cu bucurie lăsaţi mâna Arcaşului să vă-nconvoaie,
Căci aşa cum El iubeşte săgeata zburătoare, la fel iubeşte arcul care îl ascultă. 

Kahlil Gibran

Vor fi voci care vor spune că nu e bine să laşi copilul să facă ce vrea că va deveni un răsfăţat, de aceea poate e bine de specificat că "Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc." - Jean Jacques Rousseau

Există autori şi cărţi care te învaţă cum să îţi ghidezi copilul astfel încât să nu-i lezezi nevoia de libertate dar nici să nu-l transformi într-un răsfăţat, există filme educative, există chiar noi sisteme de educaţie şi învăţare - tot ce trebuie făcut este să fim deschişi la minte şi la suflet, să cercetăm şi zi de zi să avem curajul să aplicăm ceea ce învăţăm.

"Libertatea omului este partea divină din el"  spunea Petre Ţuţea - să nu răpim asta copiilor noştri!


luni, 2 iulie 2012

Dieta Dukan - din seria "n-o să reuşesc niciodată!"


Acum vreo doi ani reuşeam ceva ce nu credeam că voi reuşi vreodată - scăpam de un urât viciu - FUMATUL.
Întotdeauna când vedeam/auzeam pe cineva că a renunţat la fumat, mă trecea un gând amar şi o părere de rău dureroasă - eu nu voi reuşi niciodată. Dar, se pare că, de fapt, dorinţa mea de-a scăpa era puternică şi a fost arma mea secretă. Aşa că într-o zi de 13 am început eliberarea din sclavia viciului cenuşiu.

Între timp, un alt "viciu" a crescut în mine şi cu mine - pasiunea pentru mâncare şi pentru mâncat! O dată ce mi-am recăpătat gusturile alterate pentru atâta vreme (cam 12 ani) de fumat, am început să mă bucur de fiecare înghiţitură de mâncare, să testez reţete peste reţete, să combin aromele, să mă bucur de spectacolul culinar pe de-a-ntregul la mine în bucătărie.
Şi, astfel, kilogramele adunate după cele două sarcini nu numai că nu s-au "topit", dar au adus după ele şi altele.
În felul acesta am ajuns la performanţa de a cântări cu vreo 25 de kg mai mult decât acum vreo şase ani. Wow, nu?

joi, 10 mai 2012

Panglica albastră


De cele mai multe ori în viaţă luăm de bun ceea ce avem fără să fim conştienţi de adevărata valoare a lucrurilor sau oamenilor care ne îmbogăţesc existenţa! De multe ori nu spunem un "Te iubesc" pentru că suntem convinşi că cel care ar trebui să-l primească ştie deja acest lucru, de multe ori nu spunem un "Îţi mulţumesc" pentru că, la fel, se subînţelege. Dar cât de mult din ceea ce simţim ajunge de fapt la destinatari? Uneori oamenii mor fără să ştie ce mult au însemnat pentru alţii.Mi-am dat seama de asta atunci când am ţinut pentru ultima dată mâna bunicului meu drag şi i-am spus cu o voce tremurândă "Te iubesc şi sper să-ţi fie bine acolo unde mergi!" - a fost prima şi ultima dată când i-am spus că-l iubesc!

miercuri, 25 aprilie 2012

În ţara minunilor

Am revenit! Aşa este - a trecut multă vreme şi am ratat multe ocazii de a vă saluta dar mă revanşez eu!
Am avut o vacanţă de Paşte fabuloasă, ca o poveste şi vreau să v-o împărtăşesc şi vouă.
Ne-am văzut şi revăzut cu prieteni dragi, cu cei de-acasă de la Iaşi, am vizitat locuri noi şi locuri de care ne era dor, ne-am bucurat în aceeaşă măsură de zilele cu soare ca şi de cele cu ploaie.

Am reuşit şi să bucătăresc peste aşteptările mele, dar am avut doi copii cuminţi şi un soţ mai mult decât minunat, am reuşit şi să merg la slujba de Înviere să-mi umplu sufletul de lumină şi de miros proapăt de primăvară cu parfum de ploaie şi de pomi înfloriţi. Am lenevit pe canapea şi ne-am uitat la filme dar am fost şi în plimbări lungi prin soare sau prin ploaie.

A doua zi de Paşte am vizitat cetatea din Alba-Iulia dar acesta a fost doar pretextul de a mă vedea cu draga mea prietenă Iulia cu care mi-am împărtăşit viaţa prin telefon vreme de aproape patru ani fără să ne vedem decât acum!

















A fost o zi de vis. Totul a decurs atât de firesc de parcă ne întâlneam de o mie de ani dimineaţa la cafea. Iar băieţii noştri au fost prieteni din prima clipă! Totul a fost învăluit ca o îmbrăţişare de lumina caldă şi prietenoasă a soarelui de primăvară ... după atâtea ploi, nici că se potrivea mai bine.






















Apoi am mers ACASĂ! Acasă la Iaşi unde ne aşteptau bunicii, prietenii de-acolo, naşii şi toţi cei dragi ai noştri.
Ne-am odihnit (eu când merg acasă îmi iau vacanţă - mama se ocupă de toate, inclusiv de copii), ne-am plimbat, am fost la Izvorul Tămăduirii, adică la cimitir la tataia al nostru şi apoi acasă la mamaia la Heleşteni, undeva lângă Ruginoasa, Iaşi.






















Cu toată emoţia m-am bucurat de aerul curat de ţară îmbibat cu toate aromele copilăriei mele, de cerul care parcă nicăieri nu e mai curat şi luminos ca acolo, de verdele crud de primăvară, de grădina bunicilor în care am copilărit şi în care îmi reîncarc mereu bateriile.

























Când simt că mi-e greu şi am nevoie de energizare, închid ochii şi acesta e primul loc care îmi apare în gând - grădina bunicilor mei!


















Am vizitat şi copăceii plantaţi acum trei ani, am povestit şi cu căţeii - ne-am bucurat de tot şi de toate. Am plecat cu sufletul plin dar şi cu regretul că de-acum voi ajunge mult mai rar pe-acolo.

Apoi am fost la Iaşi unde ne-am revăzut cu prietenii dragi "de la bloc" şi unde Ştefan şi-a îmbrăţişat cu dor băieţii lui!
Totul a fost plin de emoţii, zâmbete, cozonac delicios şi îmbrăţişări calde!






















Am fost şi la petrecere la botezul lui Bogdan-Andrei, o minune de copil mult aşteptat şi dorit! A fost frumos - scurt dar intens!



















După Iaşi a urmat Botoşani unde ne-am văzut cu bunicii şi cu unchiul Gabi şi mătuşica Anisia dar nu avem poze, din păcate!

Pe drumul de întoarcere am primit în dar cel mai frumos curcubeu văzut vreodată care a venit ca o fundiţă pe un cadou sau ca cireaşa de pe tort :)

















A fost ca o poveste dar mai mult decât atât a fost ca o călătorie iniţiatică pentru noi ca familie!
Am învăţat, deşi ştiam, că lucrurile şi oamenii capătă altă valoare - devin mai preţioşi - atunci când sunt departe, când nu te poţi bucura în fiecare zi de ei!
Am învăţat că asta este ceea ce contează - familia, prietenii, momentele unice petrecute împreună şi că ar trebui să ne bucurăm conştient de aceste daruri minunate!
Am învăţat că, indiferent unde ne duc drumurile vieţii, mereu ne vom întoarce la origini şi ne vom hrăni cu seva copilăriei!
Am învăţat să ... dansez în ploaie!

Am fost în ţara minunilor!

duminică, 8 aprilie 2012

Urări de dumincă specială

















Paşte plin de lumină, iubire şi compasiune pentru cei care sărbătoresc în acest weekend!



















La mulţi ani tuturor celor care astăzi îşi serbează ziua numelui! Aniversare frumoasă!

sâmbătă, 7 aprilie 2012

De weekend - Detaşarea

Bună dimineaţa de weekend!

Această postare vrea să ajungă la voi de luni dimineaţa şi probabil că, de fapt, acum era momentul ei!
Am vrut să vă scriu despre detaşare sau, mai bine, despre privirea din elicopter pe care eu o practic atunci când sunt în situaţii din care simt că mi-e foarte greu să ies.
Cu toţii suntem copleşiţi zilnic de avalanşa de sarcini, griji, probleme - eu am uneori senzaţia că încerc să fug şi ele mă ajung din urmă şi mă plesnesc peste ceafă şi-atunci ştiu că oricât aş fugi, nu voi scăpa! Dacă nu mă vor ajunge astăzi, mâine, când vor fi "odihnite" şi de două ori mai multe, vor alerga şi mai tenace după mine!
Şi-atunci mă opresc şi nu mă mai împotrivesc, ci le primesc - sunt ale mele şi nimeni nu le va rezolva în locul meu.
Şi îmi amintesc ce m-a învăţat odată un Om tare drag mie - să mă "urc în elicopter" şi să le privesc de sus.

Ce bun exerciţiu! De-acolo de sus toate problemele par mici şi toate se aşează frumos pe rafturi, la locurile lor şi văd că undeva mai departe sunt şi soluţii care aşteaptă să fie găsite - dar de jos nu puteam să le văd, şi sunt şi oameni care mă pot ajuta.

Cum fac practic asta? Fac listă cu toate sarcinile, problemele, grijile care îşi aşteaptă rezolvarea apoi le pun jos şi mă uit la ele din picioare, de sus, şi le reaşez în ordinea importanţei şi a urgenţei.
Apoi mă gândesc şi la persoane care mă pot ajuta să rezolv unele dintre ele şi în final realizez că de fapt nu era nimic aşa de grav - totul se rezolvă!
Planificare, prioritizare, plan acţiune, resurse, rezolvare - ce uşoară e teoria, însă în practică ... repetiţia este mama învăţăturii!
Aşa că, în fiecare dimineaţă, urcaţi-vă în elicopter şi priviţi de sus ceea ce aveţi de făcut! Totul va părea clar, bine structurat, mic şi uşor de rezolvat, aşa cum este de fapt!

Zi cu soare pe cer şi în inimi!


luni, 26 martie 2012

Maxima de la cafea - Mulţumirea




Mulţumirea îl face pe sărac bogat; nemulţumirea îl face pe bogat sărac. 

De vreo doi ani am început să practic recunoştinţa, adică am încetat să mai cer atunci când mă rog. Am început să mulţumesc.
Ştiţi ce s-a întâmplat? Mi-am dat seama de bogăţia vieţii mele, de plenitudinea de care mă bucuram în fiecare zi fără să fiu întodeauna conştientă de asta. Mi-am dat seama că de fapt ... sunt fericită şi nu mai trebuie să alerg după asta ca după o himeră!
Fericirea mea nu era undeva departe, la capătul unui drum lung şi anevoios, ci era acolo, cu mine, în fiecare zi!

Ne petrecem viaţa aşteptând să se întâmple ceva mai bun când o să creştem mari, când o să ne mutăm de la părinţi, când o să ne căsătorim, când o să facem copii, când copiii vor creşte mari, când vor pleca la casa lor, când vom avea nepoţi, când nepoţii vor creşte mari şi apoi într-o zi ... nu mai avem timp să mulţumim pentru tot ce-am avut şi n-am ştiut.
Fericirea noastră nu se va întâmpla mâine! Se întâmplă acum, aici!

Când îţi iei răgazul să mulţumeşti pentru ceea ce ai, nu numai că devii conştient de cât de minunată îţi este viaţa, dar începi să primeşti şi mai multe lucruri pentru care să mulţumeşti!

Şi iar vă provoc -  începeţi lista lucrurilor frumoase, a persoanelor dragi, a momentelor unice din viaţa voastră pentru care mulţumiţi că le aveţi! Sunt sigură că veţi deveni mult mai bogaţi apoi şi cu siguranţă mai fericiţi!


Recunoştinţa îmbracă trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulţumire şi un dar intors. 



luni, 19 martie 2012

Maxima de la cafea - luni dimineaţa!


Dacă nu-ţi poţi schimba soarta, schimbă-ţi atitudinea!


Toată lumea urăşte lunea, poate de aceea luni e zi grea pentru toată lumea! Oferă ceea ce primeşte! 
Dar dacă lunea ar fi aşteptată cu la fel de mult drag ca şi sfârşitul de săptămână?
Vă provoc să experimentaţi!
Lunea va veni întotdeauna, depinde de noi cum o primim şi ce facem cu ea! 

La fel se întâmplă cu viaţa - am primit-o în dar, însă depinde de noi cum alegem s-o trăim! Nu poţi schimba ceea ce ţi se întâmplă, dar poţi schimba cum reacţionezi la ceea ce se întâmplă!

Vă doresc o fabuloasă zi de luni şi o săptămână pe măsură!

Soare pe cer şi în inimi!




miercuri, 14 martie 2012

Maxima de la cafea

Bună dimineaţa minunată de primăvară şi bine aţi venit la cafea!


Am primit de dimineaţă de la un prieten un mesaj cu o încărcătură însemnată : Fereşte-te de golul unei vieţi încărcate! - Socrate
Uşor de zis, nu?
Toţi suntem ocupaţi acasă, la serviciu, chiar şi în timpul liber! Dar ce procent din tot ceea ce facem ne umple viaţa cu adevărat, cât ne face sufletul să vibreze, cât ne îmbogăţeşte?
Cât din ceea ce facem, facem pentru că vrem şi ne place şi cât facem pentru că trebuie?
În toată goana pentru asigurarea unui "trai decent", uităm uneori să mai trăim, să fim prezenţi în viaţa noastră.
Luaţi-vă răgazul de a analiza procentele lui "trebuie" vs "vreau" şi PRIORITIZAŢI astfel încât ceea ce vă doriţi cu adevărat să ajungă pe primele poziţii! 

Vă învit să meditaţi la asta şi să găsiţi modalităţi de a-l transforma pe "trebuie" în "vreau"! 

Zi cu soare pe cer şi în suflete!



joi, 8 martie 2012

8 Martie

Ziua femeii, a mamei ar trebui să fie în fiecare zi!
Dacă nu simţiţi asta, vă doresc ca astăzi să vă amintiţi cât de speciale sunteţi, cât de mult contaţi pentru voi şi pentru cei de lângă voi, cât de frumoase sunteţi şi cât de minunate!
Felicitări, dragelor, pentru ceea ce sunteţi, pentru ceea ce faceţi şi pentru felul în care înfrumuseţaţi lumea!
Vă doresc o zi fabuloasă!
Lumină şi iubire!






miercuri, 7 martie 2012

Descoperiţi-mă!

Mi-am făcut blog! Şi mă tot gândesc despre ce să scriu :) 
Un blogger cu experienţă sau vreun consultant în ale scrisului pe net ar spune că nu e o perspectivă prea fericită!
Am citit eu nişte texte cu recomandări, nişte tutoriale pentru construit bloguri şi aşa scria acolo că trebuie musai să ştii despre ce vrei să scrii, că blogul trebuie să aibă o orientare!
Până la urmă am decis să vă scriu (cui mă citeşte bineînţeles) despre mine la început şi pe măsură ce ne cunoaştem şi descoperim pasiuni comune, idei, activităţi care ne atrag să le aducem aici şi să le valorificăm.

Acum vă împărtăşesc topul meu 100 - idee care nu e nouă şi care la mine a ajuns prin intermediul unui prieten drag.
Nu e neapărat un top dar sunt lucruri care fac parte din mine/viaţa mea şi fac din mine ceea ce sunt!
  1. Dimineţile de vară
  2. Mirosul pământului după primii stropi de ploaie
  3. Să simt pe piele o ploaie caldă de vară
  4. Cafeaua şi mirosul ei
  5. Muşcata mea din fereastră
  6. Casa si gradina bunicilor mei
  7.  Familia mea adunată seara la cioace pe canapeaua din sufragerie
  8.  Mirosul de bebeluş al copiilor mei
  9. Ochii albaştri cu gene lungi ai copiilor mei
  10. Cireşele
  11. Să mă uit după avioane şi să le dau destinaţii
  12.  Nopţile cu lună plină
  13.  Iubitul meu când se uită în dulap şi uită ce caută
  14. Băieţii mei când mănâncă cu poftă din mâncarea pregătită de mine
  15. Să gătesc mâncăruri mereu noi pentru băieţii mei
  16. Să fac prăjituri
  17. Dulceaţa de cireşe amare
  18. Usturoiul
  19. Filmele siropoase
  20. Sa dansez
  21. Sa cânt în baie
  22. Maria Tănase
  23. Maria Lătăreţu
  24.  Tradiţiile şi obiceiurile
  25.  Bunicii mei
  26. Să-mi interpretez visele în propriul meu mod
  27. Să visez că zbor
  28. Să ţin minte datele de naştere ale tuturor prietenilor
  29. Să-i felicit de ziua lor
  30. Să caut cadourile cele mai potrivite şi să mă bucur de bucuria celui care primeşte
  31. Să dau de pomană
  32. Filmul Dracula – FF Coppolla
  33. Whitney Houston
  34. Laptele cu cacao
  35. Să plâng de fericire
  36. Să râd cu lacrimi
  37. Să dorm cu copiii mei
  38. Să povestesc nimicuri până noaptea târziu cu iubitul meu
  39. Să-l redescopăr mereu şi mereu şi să mă îndrăgostesc zilnic de el
  40. Să miros fanul
  41. Perjele (prunele) crude
  42. Filmul Călăreţul fără cap
  43. Mama mea
  44. Surorile şi fratele meu
  45. Să merg desculţ prin iarba udă de rouă
  46. Pădurea
  47. Să fac poze
  48. Să fac surprize celor dragi
  49. Marea
  50. Horoscopul şi zodiacul
  51. Radio Guerrilla dimineaţa
  52. Să spăl, să întind ordonat rufele, să le calc şi să le admir puse în dulap
  53. Să ajut oamenii să crească
  54. Îmi place de mine
  55. Atunci  când îmi iese tot ce mi-am propus şi încă – cui nu-i place?
  56. Duminica dimineaţa când mergem la biserica
  57. Cum mă pupă şi-mi spune că mă iubeşte băiatul meu
  58. Când mă alintă mama mea
  59. Când se laudă cu mine şi cu nepoţii ei
  60. Când soacra mea îmi laudă prăjiturile
  61. Să-i ajut pe cei care au nevoie de mine
  62. Să-l doftoricesc pe iubitul meu când capătă câte o mică zgârietură la vreun deget
  63. Ciocolata amăruie cu menta
  64. Michael Jackson
  65. Johnny Depp
  66. Julianne Moore
  67. Grey’s Anatomy
  68. Nissan Juke 
  69. Să fiu mamă
  70. Să muncesc în grădina bunicii mele
  71. Odihna de după
  72. Puii de animale când sunt mici-mici-mici
  73. Toamna şi primăvara cu asteniile lor
  74. Familia lângă Pomul de Crăciun în prima zi de Craciun
  75. Colindele şi colindătorii
  76. Dr. House
  77. Să deschid mail-ul dimineaţa şi să găsesc mesaje de la grupul de prieteni TT
  78. Prietena mea Iulia
  79. Să stau întinsă pe pământ şi să ascult “cum creşte iarba”
  80. Să îmbrăţişez copacii bătrâni
  81. Apele – de orice fel – râuri, pârâuri, lacuri,etc.
  82. Morcovul
  83. Să miros cărţile şi vechi şi noi
  84.  Mugetul vitelor care vin de la păscut în liniştea serilor de vară de la ţară
  85. Cântatul cocoşului dimineaţa tot la ţară
  86. Şuie Paparude
  87. Să fac cele mai scurte şi rapide tresee prin oraş când avem de mers undeva – de pe  scaunul din dreapta J
  88. Berea
  89. Să mănânc paste şi să mă uit la un film
  90. Patinajul artistic
  91. Să organizez petreceri
  92. Să fac piaţa
  93. Să înot – mai degrabă să mă bălăcesc
  94. Să vorbesc cu Dumnezeu
  95. Să visez cu ochii deschişi
  96. Să am toate facturile plătite 
  97. Concertele în aer liber
  98. Zdob şi Zdub
  99. Nunţile şi miresele
  100. Toate lucrurile mărunte şi frumoase şi oamenii dragi  care mă emoţionează şi îmi fac viaţa frumoasă!

Cu drag, de la mine pentru voi!
Voi aveţi un top 100?




marți, 6 martie 2012

Bine am venit...

...în lumea bloggerilor!
Iată cadoul pe care mi-l fac eu de ziua mea: un blog!
Dragă Blogule, îţi doresc să ai mult succes şi sunt sigură că ne vom simţi minunat împreună!
Nu ştiu sigur despre ce voi scrie, dar pentru că spre asta m-au purtat clickurile în seara aceasta, probabil că voi descoperi pe parcurs.

Happy B-day to me!